Poveste trista

Baiatul parea ca o ignora.
Sufletul ei plangea de fiecare data cand treceau unul pe langa celalalt iar el lasa privirea in jos.
Pleca de la scoala in fiecare zi cu el,printre alti colegi de clasa.
Ziua parea una obisnuita.Batea ceva mai tare vantul,asta era tot.Ea mergea ca de obicei singura,cu mainile in buzunare,incercand sa nu se uite spre el.S-a hotarat sa nu mai mearga pe jos cu toti colegii,ci sa ia singura mijlocul de transport in comun.Si-a luat la revedere de la ei,multi au venit si au pupat-o pe obraz,cum obisnuiau.Venise si randul lui sa o pupe.Ii lua fata inghetata in maini,si o pupa apasat pe frunte.Fata ii spuse din mers,cu privirea trista:"Wow,pe frunte,asa,parinteste...Ce bine...",si se urca in tramvai.
Abatuta,se uita pe geam la oamenii zgribuliti de frig.Telefonul ii suna.Mesaj.Citi mesajul,apoi un zambet si o lumina in ochi ii aparura pe chip.Reciti mesajul.Era de la el.Ii lasa de inteles ca nu ii este indiferenta,si ca si-ar fi dorit sa o sarute nu numai pe frunte.
Fericita,recitea mesajul mereu.
Cu ochii la telefon,si cu sunetul vocii lui in cap,nu observa masina,si nu isi dadu seama ca se afla in mijlocul strazii.
A doua zi la scoala,Agnes a absentat.