alone in the dark

I really need a hug right now.I want YOU to hug me.

o incercare

Seara.Statea in pat,cu cafeaua intr-o mana si telecomanda in alta.Schimba canalele incontinuu,cu privirea pierduta.Era in starea asta de o saptamana.Nici ea nu stia de ce,nu se mai intelegea,incerca sa gaseasca un motiv logic,ca de obicei.Avea o viata atat de ordonata,cu programul pus la punct.Prietenii,aceia care inca o numeau "prietena" lor,ii spuneau mereu ca viata sa e prea monotona,ca nu face niciodata ceva neplanuit.Ea le raspundea intotdeauna in engleza,cu zambetul pe buze: "Planning is fun." Nici ea nu credea ce zicea,insa refuza sa creada ca era dependenta de agenda aceea mica,ce acum zacea aruncata pe canapea.Ce mandrii ar fi fost asa-zisii sai prieteni daca ar fi vazut-o saptamana aceea.Luni dimineata.S-a trezit,ca de obicei,la 6:00.Nici un minut mai mult,nici unul mai putin.Era o zi cat se poate de obisnuita.Si-a baut cafeaua si a pleca la cabinet.La 7:30 avea intalnire cu clientul sau de zi cu zi,Radu.Sedinte zilnice,intre 7:30 si 9:30.Dupa doua ore de stat pe un scaun incomod,care de mult timp ii provoca dureri de spate,de uitat in ochii unui barbat care o considera sensul existentei sale,si de intrebat la scurte perioade de timp: "Si cum te simti in legatura cu asta?",a iesit pe balconul apartamentului in care profesa.Simtea ca se sufoca.Si-a desfacut trei nasturi de la camasa pe parcursul sedintei,facandu-l pe Radu sa fie si mai agitat ca de obicei.Nu stia din ce motiv,insa azi a renuntat la cravata.Din clipa in care a iesit pe usa a simtit ca nu va fi o zi obisnuita.Si nici nu era.Azi s-ar fi implinit trei ani de la tragedie.Camasa neagra parca spunea ca azi nu e o zi ca celelalte.Pe balcon,se uita in gol,simtind o durere profunda,ce o omora pe dinautru incet-incet. Azi fiica lor ar fi implinit 16 ani. Isi aduse aminte de noaptea aceea de 13 augurst.Se intorceau fericiti de pe litoral.Toti bronzati,cu multe suveniruri de care se mandreau,spunand glume si mereu cu zambetul pe buze.Fata era multumita de cum a decurs ziua ei de nastere,pe plaja,la soare.Ella incepuse sa cante cu vocea sa superba cantecul preferat al Ioanei.Ioana,ca toti ceilalti,facuse liniste,ascultand-o cu ochii inchisi pe mama sa.Cand iepurele a aparut in fata masinii,nimeni nu si-a dat seama de nimic. George era complet absorbit de melodie,si,fiind obosit dupa 5 ore de condus,a inchis pret de o secunda ochii.Tipatul baietelului l-a trezit din motaiala.Si-a dat imediat seama ca lovise ceva.A oprit pe marginea soselei.Au pierdut acolo 2 ore,oferindu-i iepurelui ceremonia de inmormantare cuvenita,la insistentele micului Matei.Cand au plecat,ziua se contopea cu noaptea,dand cerului nuante superbe de purpuriu .George a fost convins ca nimic nu il lasa sa fie atent la sofat,insa nu a zis nimic.Era obosit,si ar fi putut sa o roage pe Ella sa conduca,dar mai aveau numai 30 de minute pana intrau in oras.Nici nu a simtit cand somnul l-a furat,iar moartea a furat-o pe fiica lui.Prapastia era adanca,si curba periculoasa.Intr-o fractiune de secunda,cei cu zambete pe buze strigau disperati dupa ajutor.George stia ce avea de facut.Trebuia sa ii scoata pe toti din masina.Incepuse sa miroasa a benzina.Striga neputincios la Ioana.Stia ca o pierduse la impactu cu solul,dar nu vroia sa accepte asta.Intr-o incercare disperata,a intrat sub masina distrusa pentru a-i scoate trupul acesteia.Simtea mirosul de benzina din ce in ce mai puternic,impiedicandu-l sa respire.Ella striga din rasputeri catre el.Nu a ascultat-o.Asa a ramas Matei fara tata,si Ella fara sot.Restaurantul era aproape gol.Chelnerul a vazut-o pe Ella tulburata,dar fiind ca citea Meniul invers,de aceea o sufoca cu amabilitatea sa.Tot ce vroia ea era sa fie singura,sa manance cat mai repede si sa plece.Asa a si facut.Dupa numai 30 de minute,cerea nota de plata.In statia de autobuz,o fetita ii ceru un ban,sa isi cumpere o paine.Se uita la ea,scormonind dupa portofel in poseta.Atunci a cazut in genunchi langa fetita.Nu se putea,cum ar fi fost posibil.Semanau asa de mult.Scoase portofelul,si se uita la poza pe care o pastra in el.Era Ioana la 13 ani."Fetita nu are mai mult de 10 ani",se gandi ea. Ii arata micutei poza.Aceasta facu ochii mari,si apoi se uita fix in ochii Ellei.Speriata,vru sa fuga.Nici nu a vazut autobuzul oprind in statie.Deodata,totul se transforma in umbre.Se trezi la spital.Nu tinea minte cum ajunsese acolo,si nici ce se intamplase.O vazu pe femeia in negru careia ii ceru un banut.Atipise langa patul ei.Cat era ceasul? Cat statuse in acel pat de spital? Se uita pe fereastra,soarele disparuse,si nici nu se auzeau masini pe strada.Era tarziu.Femeia aceea o adusese la spital,si statuse langa ea in tot acel timp? Dar de ce.Nu mai tinea minte decat ca ii ceruse un banut,si ca doamna aceea draguta,dar ciudata,si-a cautat portofelul.Incercand sa isi aduca aminte mai multe,nici nu simti cand somnul o fura din nou.Din nou umbre,intuneric.



Doar o incercare de a scrie ceva.Acum un am scriam nuvele cu ochii inchisi,acum nu mai am chef,timp,talent poate.Nu ma mai pot juca cu cuvintele la fel de bine ca inainte.M-am oprit aici din scris pentru ca deja schimbasem perspectiva.Daca observati,inceputul este povestit din perspectiva femeii,iar spre sfarsit povestesc totul prin prisma fetei lovita de masina.Mda...nu-mi place.

How i feel

This is how i feel right now.

Poveste trista

Baiatul parea ca o ignora.
Sufletul ei plangea de fiecare data cand treceau unul pe langa celalalt iar el lasa privirea in jos.
Pleca de la scoala in fiecare zi cu el,printre alti colegi de clasa.
Ziua parea una obisnuita.Batea ceva mai tare vantul,asta era tot.Ea mergea ca de obicei singura,cu mainile in buzunare,incercand sa nu se uite spre el.S-a hotarat sa nu mai mearga pe jos cu toti colegii,ci sa ia singura mijlocul de transport in comun.Si-a luat la revedere de la ei,multi au venit si au pupat-o pe obraz,cum obisnuiau.Venise si randul lui sa o pupe.Ii lua fata inghetata in maini,si o pupa apasat pe frunte.Fata ii spuse din mers,cu privirea trista:"Wow,pe frunte,asa,parinteste...Ce bine...",si se urca in tramvai.
Abatuta,se uita pe geam la oamenii zgribuliti de frig.Telefonul ii suna.Mesaj.Citi mesajul,apoi un zambet si o lumina in ochi ii aparura pe chip.Reciti mesajul.Era de la el.Ii lasa de inteles ca nu ii este indiferenta,si ca si-ar fi dorit sa o sarute nu numai pe frunte.
Fericita,recitea mesajul mereu.
Cu ochii la telefon,si cu sunetul vocii lui in cap,nu observa masina,si nu isi dadu seama ca se afla in mijlocul strazii.
A doua zi la scoala,Agnes a absentat.

agnes

AGNES - pura, blanda. Fragilitatea, tandrete. Agnesele sunt (sau ar trebui sa fie) femei fragile, dragute, timide si care se sacrifica.